SUNĂTOAREA – utilizări interne și externe (prof. Ovidiu Bojor)

În scop medicinal, de la sunătoare se folosesc vârfurile înflorite. Părțile aeriene superioare sunt bogate în vitamine, săruri minerale, acizi și antioxidanți:

– vitamina A, vitamina C
– hypercină, beta-sterol
– bioflavonoide
– acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic
– quercetină, caemferol
– taninuri de natură catechinică
– proantocianidine

SUNĂTOAREA – PROPRIETĂȚI

Sunătoare are numeroase acțiuni farmacologice:

– tonice nervoase
– sedative
– calmante ale durerii
– antispasmodice
– astringente
– antiinflamatoare
– antibacteriene
– antivirale

Studiile au arătat că sunătoarea are proprietăți ușor antidepresive, care se datorează conținutului de hypericină. Cercetările au arătat că această substanță inhibă monoaminooxida (M.A.O.) care inactivează adrenalina, noradrenalina și serotonina.

SUNĂTOAREA – INDICAȚII TERAPEUTICE

Planta ajută la calmarea anxietății. Reduce melancolia și tensiunea mentală, nervozitatea și iritabilitatea asociată cu menopauza.

Sunătoarea are totodată efect protector asupra ficatului. Este indicată în colite și colecistopatie.

Se remarcă și efectele antibacteriene, fiind utilă împotriva bacteriilor de tip gram pozitiv și gram negativi:

– E. coli
– Proteus vulgaris
– Pseudomonas aeruginosa
– Stafilococul auriu
– Streptococul auriu

Poate fi folosită și împotriva virusurilor: Epstein-Barr, gripa de tipul A și B, virusul stomatitelor veziculare.

[products ids=”3561, 3568, 5530, 3733″ orderby=”date” columns=”4″ order=”desc”]

La nivel extern, are acțiune antiseptică. Ajută la vindecarea rănilor, precum tăieturi, vânătăi, hemoroizi și varice. Poate fi folosită în plăgile infectate, arsurile de gradul I și II, dureri musculare și dentare.

Reduce umflăturile, stopează sângerările, previne infecțiile, îndeosebi la persoanele cu imunitatea scăzută.

Tot extern, sunătoarea poate fi folosită în sciatică, artrită, afecțiuni ale spinării, fibromialgie și alte dureri de tip nervos.

MODURI DE UTILIZARE

Uz intern – sub formă de infuzie. Se prepară din 2 lingurițe de plantă și 1 cană de apă. Se consumă câte 2 căni pe zi.

Uz extern – se prepară o infuzie concentrată din 2 linguri de plantă și 1 cană de apă. Foarte util este uleiul de sunătoare, cremele și unguentele care conțin această plantă.

PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII

Nu consumați sunătoare pe stomacul gol, deoarece poate cauza tulburări gastrice.

Sunătoarea este interzisă pe perioada sarcinii și alăptării.

Unele studii sugerează că sunătoarea interacționează cu anumite medicamente, precum antidepresivele, anticoncepționalele orale, digitalicele, triptanul, anticonvulsivantele.

Pe durata unei cure cu sunătoare trebuie evitate următoarele alimente: berea, vinul, pește marinat (ex. hering), brânzeturi fermentate, drojdia alimentară și alimentele care conțin tyamină.

Evitați expunerea la lumina soarelui după ce ați folosit produse care conțin sunătoare.

Surse:
1. Ovidiu Bojor, Sunătoarea, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Editura Fiat Lux, pp. 217-218
2. California School of Herbal Studies, St. John’s wort: http://www.cshs.com/herbsOfMonth/stJohnswort.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *