Se spune din bătrâni că Dumnezeu a pus în natură câte o plantă vindecătoare pentru fiecare boală. În trecut, oamenii își oblăduiau rănile și își tratau suferințele cu remedii naturale, folosind buruienile și plantele de leac care creșteau în proximitatea locuințelor lor.
Vracii și botaniștii din toate timpurile au lăsat numeroase rețete vindecătoare pentru generațiile viitoare. Practica utilizării plantelor medicinale a fost abandonată însă în Occident odată cu dezvoltarea medicinei moderne și apariția medicamentelor sintetice. Totuși, Europa nu a renunțat totalmente la fitoterapie, ci a integrat-o în tratamentele medicale moderne.
Natura are tot ce avem nevoie pentru a ne păstra și întări sănătatea. Medicul medieval Paracelsus spunea că Dumnezeu crește câte o plantă pentru fiecare boală. Trebuie doar să privim cu atenție în jur și să luăm din farmacia Domnului cele de trebuință. În trecut, grădinile oamenilor conțineau și plante medicinale, precum salvie, mușețel, cimbru sau mentă.
1. Coada-șoricelului. Această plantă este eficientă în calmarea crampelor și stoparea sângerărilor sau hemoragiilor. Este folosită ca remediu pentru probleme de circulație sangvină, vindecarea rănilor și reglarea menstruației la femeile de toate vârstele. Cea mai bună formă de administrare este tinctura, îndeosebi în crampe stomacale și diaree. Planta nu este indicată pe perioada sarcinii și alăptării.
3. Oregano. Datorită conținutului de taninuri și uleiuri esențiale, oregano reduce crampele. Ceaiul de oregano calmează durerile în gât și reduce răgușeala. Uleiurile pe care le conține au proprietăți antimicrobiene puternice. Poate fi folosit pentru simptomele de răceală și susținerea activității sistemului imunitar.
3. Cimbru. Una din cele mai populare utilizări ale cimbrului vizează tratarea afecțiunilor respiratorii: răceală, bronșită, astm și alergii. Poate fi folosit ca ceai sau ulei esențial. Are proprietăți antibiotice ușoare, antifungice, antiinflamatoare și analgezice.
4. Salvie. Doar numele acestei plante, care provine din limba latină ne duce cu gândul la „salvare”, la vindecare. Salvia ocupă un loc de frunte în toate manualele de medicină naturistă. Are proprietăți medicinale diverse: antiseptice, antibacteriene, antispasmodice, antiinflamatoare, relaxante. Este considerată un remediu bun pentru afecțiunile gurii, gâtului și stomacului (tuse, răgușeală, dureri musculare, nervozitate, oboseală, simptome de menopauză). Poate fi utilizată ca ceai, tinctură, ulei esențial. Călugării din perioada medievală produceau un sirop popular pentru tuse, dureri în gât, răceală și bronșită, din salvie, oțet de mere și miere. Aceștia foloseau frunzele de salvie pentru masarea dinților și gingiilor, cu scopul de a preveni inflamarea și sângerarea. Mamele care alăptează nu trebuie să consume salvie. Evitați administrarea plantei în cantități mari.
5. Lemn-dulce. Rădăcina de lemn-dulce este unul din cele mai bune remedii pentru bronșită și afecțiuni respiratorii. Ajută la subțierea mucusului care se formează în bronhiole, reduce inflamația din gât și a mucoasei stomacului. Deși nu crește în grădină, se poate procura de la magazinele naturiste. Consumul excesiv de lemn-dulce poate crește tensiunea arterială.
Sursă: Healing Hildegard, Healing Plants: Hildegard’s 7 Plants that Heal: https://www.healthyhildegard.com/healing-plants/